IGF 2012 – Gestionarea resurselor critice ale Internetului

Posted · Add Comment

Una dintre principalele sesiuni ale Forumului pentru Guvernanța Internetului, care a avut loc în perioada 6-9 noiembrie 2012,  a abordat problema gestionării resuselor critice ale Internetului (adrese IP și nume de domenii). În cadrul acestei sesiuni au fost analizate, printre altele: provocările și oportunitățile asociate Programului ICANN pentru noi gTLD-uri, implementarea IPv6 și viitoarea Conferință Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale.

În ceea ce privește Programul pentru noi gTLD-uri, au fost discutate următoarele chestiuni:

  • existența unor chestiuni de natură operațională și politică ce trebuie abordate înainte de aprobarea de noi gTLD-uri și delegarea lor în sistemul de nume de domenii: utilizarea numelor geografice ca gTLD-uri, existența de aplicații concurente pentru același gTLD ( spre exemplu, pentru .app au aplicat 13 companii diferite), protecția drepturilor de proprietate intelectuală.
  • numărul relativ redus de aplicații din țările în curs de dezvoltare, în pofida faptului că ICANN a lansat un program de susținere a aplicanților provenind din astfel de țări.
  • rolul guvernelor în cadrul procesului de evaluare și aprobare a propunerilor pentru noi gTLD-uri. S-a discutat în special despre mecanismul “early warning”, care permite guvernelor individuale să semnaleze unui applicant faptul că există o serie de îngrijorări referitoare la o anumită aplicație și să îi dea posibilitatea să remedieze respectivele probleme sau să își retragă aplicația. Dincolo de acest mecansim, Comitetul Consultativ Guvernamental al ICANN poate emite avize cu privire la anumite aplicații, prin care să indice ICANN faptul că o aplicație nu trebuie să fie aprobată sau că poate fi aprobată doar dacă aplicantul ia anumite măsuri de remediere a problemelor semnalate.

Tranziția de la IPv4 la IPv6 a constituit un al doilea subiect de discuție. Deși adresele IPv4 disponibile au fost deja epuizate iar rezervele încă existente vor fi și ele epuizate în aproximativ doi ani, adresele IPv6 nu sunt însă utilizate la o scară largă, iar procesul de tranziție nu este cel așteptat. S-a semnalat faptul că trebuie încă depuse eforturi, atât la nivel guvernamental, cât și la nivelul sectorul public, pentru a se asigura o tranziție mai rapidă la noul protocol și pentru a se asigura compatibilitatea între dispozitivele și serviciilor care folosesc IPv4 și cele care folosesc IPv6.

Subiectul care a generat cel mai mare interes în cadrul acestei sesiuni a fost legate de Conferința Mondială privind Telecomunicațiile Internaționale (WCIT), care va fi organizată în luna decembrie, de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), în vederea amendării Regulamentelor privind Telecomunicațiile Internaționale. Aceste Regulamente reprezintă un tratat internațional ce conține o serie de principii generale care au permis evoluția serviciilor de telecomunicații și a reglementărilor aferente în ultimii 25 de ani. Scopul Conferinței este de a analiza posibilitățile de actualizare a acestor Regulamente, astfel încât aceste principii să fie adaptate la realitățile actuale din spațiul ICT. Deși există posibilitatea, teoretică cel puțin, ca amendarea Regulamentelor să conducă la extinderea jurisdicției UIT asupra unor chestiuni de politici publice legate de Internet, iar negocierile din cadrul Conferinței nu vor avea un caracter multilateral (guvernele fiind singurele care pot lua cuvântul și pot vota), s-a remarcat faptul că multe dintre discuțiile referitoare la impactul acestei conferințe asupra Internetului sunt exagerate.

În ultimul an au fost depuse numeroase propuneri de amendare a Regulamentelor, iar unele dintre ele pot avea impact direct asupra modului de funcționare a Internetului. Spre exemplu, există propuneri referitoare la aplicarea legislației specifice sectorului telecomunicațiilor în cazul serviciilor Internet; s-a discutat însă despre faptul că acest lucru ar fi imposibil din punct de vedere tehnic și contrar mecanismelor fundamentale care stau la baza funcționării Internetului (întrucât Internetul are la bază schimbul de pachete și nu schimbul de circuite).

Una dintre propunerile care au generat cele mai intense dezbateri este cea a Organizației Europene a Operatorilor de Rețele de Telecomunicații (ETNO), prin care se recomandă ca operatorii de rețele de telecomunicații care furnizează infrastructura prin intermediul căreia funcționează Internetul să primească compensații pentru investițiile realizate în contruirea și întreținerea respectivei infrastructuri. Astfel, a fost propus un model care are la bază principiul “expeditorul plătește” pentru traficul Internet, precum și dreptul operatorilor de rețele de a negocia acorduri comerciale cu furnizorii de conținut în ceea ce privește calitatea serviciilor de transmitere a conținutului. S-a discutat despre faptul că, pentru țările în curs de dezvoltare, ce încă întâmpină dificultăți în crearea de conținut local, implementarea modelului “expeditorul plătește” ar genera o izolare a respectivelor ţări față de furnizorii de conținut localizați în afara granițelor; există astfel riscul unei fragmentări a Internetului, furnizorii de conținut putând alege să  nu ofere servicii în zone în care costurile aferente ar fi foarte ridicate.

 

Sursa: IGF 2012 Chair’s Summary, disponibil la http://www.intgovforum.org/cms/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *