Ideea lansării unui Forum pentru Guvernanţa Internetului (Internet Governance Forum – IGF), ca spaţiu multilateral de dezbateri asupra chestiunilor legate de guvernanţa Internetului (Internet Governance – IG) a fost conturată şi, în cele din urmă, adoptată, în cadrul Summitului Mondial pentru Societate Informaţională (World Summit on Information Society – WSIS). Acest summit, propus printr-o rezoluţie din 1998 a Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor şi organizat în baza Rezoluţiei nr.56/183 (din 21 decembrie 2001) a Adunării Generale a ONU, s-a derulat în două etape, la Geneva, în 2003, şi la Tunis, în 2005, având ca obiective dezvoltarea unei viziuni şi percepţii internaţionale unitare asupra societăţii informaţionale şi adoptarea unui declaraţii a principiilor fundamentale care să stea la baza creării unei societăţi informaţionale globale din punct de vedere al participării şi al beneficiilor.
Deşi termenul „guvernanţa Internetului” nu a fost folosit, ca atare, în niciunul dintre documentele care au stat la baza WSIS, Conferinţa Plenipotenţiară a ITU a precizat, în rezoluţia sa din 1998, faptul că procesul de globalizare a telecomunicaţiilor „trebuie să ţină cont de o evoluţie armonioasă a policitilor, reglementărilor, reţelelor şi serviciilor din statele membre”.
Prima etapă a WSIS, derulată la Geneva, în 10-12 decembrie 2003, a avut ca obiectiv elaborarea şi susţinerea unei declaraţii politice în baza căreia participanţii la summit să ia măsuri concrete pentru a pune bazele unei societăţi informaţionale pentru toţi, care să reflecte interesele diverselor părţilor implicate.
În cadrul conferinţelor regionale organizate în vederea pregătirii summitului a fost luat în discuţie termenul de guvernanţa Internetului, însă nu s-a putut ajunge la un consens cu privire la o posibilă definiţie a acestui termen, existând două abordări disctincte: potrivit primei abordări, definiţia trebuia să fie una restrictivă, accentul fiind pus pe gestionarea tehnică a resurselor de bază ale Internetului, în timp ce a doua abordare viza o definiţie extinsă, care să includă şi aspecte referitoare la comerţ electronic, spamm, criminalitate informatică. În acelaşi timp, discuţii contradictorii s-au purtat şi asupra responsabilităţii pentru guvernanţa Internetului. SUA, alături de Uniunea Europeană, Canada, Australia şi Japonia, luând în calcul o definiţie restrictivă a termenului, au susţinut ideea potrivit căreia responsabilitată gestionării IG trebuie să revină sectorului privat şi că, în acest sens, ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers) trebuie să rămână organismul care să gestioneze resursele Internetului, pe baza acestui model în care sectorul privat deţine leadershipul. Pe de altă parte, China, India, Brazilia şi Africa de Sud, alături de majoritatea statelor în curs de dezvoltare, au susţinut că IG este o chestiune ce ţine de suveranitatea naţională a statelor, fiind astfel necesar ca guvernele să fie cele care să gestionează acest proces, în cadrul ITU.
Summitul de la Geneva s-a încheiat cu adoptarea a două documente: o Declaraţie de principii şi un Plan de acţiune. Declaraţia de principii (Geneva Declaration of Principles) subliniază faptul că societatea informaţională este o provocare globală în noul mileniu şi că dezvoltarea ei trebui să fie bazată pe o serie de principii: îmbunătăţirea accesului la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor, precum şi la informaţie şi cunoaştere, promovarea educaţiei digitale, creşterea gradului de securitate în utilizarea ICT, crearea unui mediu care să permită dezvoltarea societăţii informaţionale, dezvoltarea de aplicaţii ICT, promovarea şi respectarea diversităţii culturale şi încurajarea cooperării regionale şi internaţionale. Declaraţia face referire şi la IG, menţionându-se că acest concept trebuie să reprezinte un element de bază al agendei societăţii informaţionale şi că gestionarea internaţională a Internetului trebuie să fie un proces multilateral, transparent şi democratic, care să includă, în egală măsură, guverne, sectorul privat, societatea civilă şi organizaţii internaţionale şi să asigure o distribuţie echitabilă a resurselor, să faciliteze accesul universal şi să garanteze funcţionarea Internetului în condiţii de stabilitate şi siguranţă. Statele semnatare ale Declaraţiei l-au mandandat Secretarul General al ONU să creeze un grup de lucru pentru IG (Working Group on Internet Governance – WGIG), care să permită participarea tuturor actorilor implicaţi şi care să: elaboreze o definiţie a termenului IG, identifice aspectele de politică publică relevante pentru IG şi să dezvolte o viziune comună asupra rolurilor şi responsabilităţilor guvernelor, organizaţiilor internaţionale, sectorului privat şi societăţii civile, în calitatea lor de actori ai IG..
Al doilea document adoptat la Geneva, Planul de acţiune (Geneva Plan of Action), detaliază, pe baza principiilor prezentate în Declaraţie, o serie de obiective de atins până în anul 2015: conectarea satelor la tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor şi instalarea de puncte de acces la nivelul comunităţilor locale, conectarea instituţiilor de învăţământ, conectarea centrelor ştiinţifice şi de cercetare, conectarea bibilotecilor, a centrelor culturale, muzeelor, oficiilor poştale şi arhivelor, conectarea centrelor de sănătate şi a spitalelor, conectarea tuturor autorităţilor publice centrale şi locale, adaptarea programelor de învăţământ astfel încât să răspundă provocărilor societăţii informaţionale, încurajarea dezvoltării de conţinut online şi crearea de condiţii tehnice care să faciliteze prezenţa şi utilizarea pe Internet a tuturor limbilor globului, crearea de condiţii pentru ca cel puţin jumătate din locuitorii planetei să aibă acces la ICT.
A doua etapă a WSIS, derulată la Tunis, în 16-18 noiembrie 2005, fost marcată de dezbateri controversate asupra chestiunii gestionării Internetului. Statele Unite ale Americii s-au opus vehement internaţionalizării procesului, considerând că gestionarea DNS (Domain Name System) în cadrul ICANN a reprezentat o garanţie a securităţii şi stabilităţii Internetului, iar acestea nu vor putea fi asigurate în cadrul unui proces interguvernamental. Pe de altă parte, statele europene au propus un cadru internaţional şi interguvernamental pentru gestionarea resurselor Internetului, generând astfel o serie de tensiuni cu SUA. În cele din urmă s-a ajuns la o serie de compromisuri, iar cele două documente finale ale WSIS Tunis – un Angajament şi o Agendă pentru societatea informaţională – au fost adoptate în unanimitate. Prin Angajament (Tunis Commitment), semnatarii îşi reafirmă angajamentul de a implementa principiile stabilite la Geneva, menţionând, în acest sens, trei domenii principale de acţiune: identificarea de mecanisme financiare care să fie utilizate pentru reducerea decalajului digital, promovarea dezbaterilor asupra guvernanţei Internetului şi implementarea documentelor adoptate în cadrul WSIS.
Agenda pentru societatea informaţională (Tunis Agenda for the Information Society) detaliază cele trei domenii de acţiune prezentate în Tunis Commitment şi stabileşte o serie de aspecte referitoare la IG. Astfel, ca urmare a discuţiilor din cadrul WGIG, unde s-a stabilit că guvernanţa Internetului nu include doar adresele IP şi numele de domenii, ci şi alte aspecte ce ţin de sfera politicilor publice (precum securitatea şi stabilitatea Internetului, resurse critice, utilizarea Internetului), a fost adoptată şi inclusă în Agendă o definiţie a termenului de guvernanţă a Internetului, care se referă la „elaborare şi implementarea, de către guverne, sectorul privat şi societatea civilă, în îndeplinirea rolurilor specifice, de principii, norme, reguli, proceduri decizionale şi programe comune care să definească evoluţia şi utilizarea Internetului”.
O altă prevedere importantă a Agendei este crearea Forumului pentru Guvernanţa Internetului (Internet Governance Forum – IGF), care să funcţioneze sub auspiciile ONU, ca un proces multilateral, democratic şi transparent, care să includă atât guvernele şi organizaţiile interguvernamentale, cât şi mediul privat şi societatea civilă, şi al cărui mandat să includă:
- discutarea problematicilor de politici publice legate de elemente cheie ale guvernanţei Internetului, în scopul promovării sutenabilităţii, stabilităţii, securităţii şi dezvoltării Internetului;
- facilitarea dialogului între organismele internaţionale cu responsabilităţi în dezvoltarea de politici publice legate de Internet, precum şi discutarea acelor chestiuni care nu intră în sfera de competenţă a niciunui organism existent;
- stabilirea unei interfeţe cu organizaţii interguvernamentale şi alte institutii cu rol în dezvoltarea politicilor publice legate de Internet;
- facilitarea schimbului de informaţii şi bune practice, prin implicarea mediului academic, ştiinţific şi a comunităţii tehnice;
- consilierea tuturor actorilor implicaţi prin expunerea de modalităţi şi soluţii menite să accelereze disponibilitatea şi afordabilitatea Internetului în zonele în curs de dezvoltare din punct de vedere al infrastructurii de acces la Internet;
- reafirmarea şi consolidarea angajamentului actorilor implicaţi faţă de mecanismele prezente şi viitoare de guvernanţă a Internetului;
- identificarea problemelor viitoare, aducerea lor în atenţia organismelor relevante şi a publicului larg, şi atunci când este nevoie, expunerea de recomandări şi soluţii;
- întărirea capacităţii pentru guvernanţa Internetului în statele în curs de dezvoltare, cu ajutorul surselor locale şi internaţionale de expertiză;
- promovarea şi evaluarea continuă a includerii principiilor enunţate de WSIS în procesele de guvernanţă a Internetului;
- discutarea problemelor resurselor critice care permit funcţionarea Internetului;
- participarea la identificarea de soluţii pentru problemele generate de folosirea Internetului şi care sunt de interes pentru utilizatori;
- publicarea dezbaterilor din cadrul Forumului.
Mandatul atribuit IGF este, aşadar, unul restrâns, „puterile” sale fiind limitate la discutarea acelor aspecte ce intră în sfera politicilor publice, facilitarea dezbaterilor şi schimbului de informaţii şi de bune practici şi consilierea tuturor actorilor implicaţi în proces. În acest sens, se menţionează în Agendă că IGF nu are un rol de supervizare şi nu înlocuieşte mecanismele, instituţiile şi organizaţiile existente, ci doar le implică în dezbateri, profitând de expertiza lor.
Prima ediţie a IGF a avut loc în Atena (Grecia), în noiembrie 2006. Dezbaterile, la care au participat toate categoriile de actori, au vizat chestiuni precum: accesul la internet, libertatea de exprimare şi pincipiului „open internet”, protejarea proprietăţii intelectuale vs dreptul la informaţie şi cunoaştere, identifcarea şi autentificarea ca mijloace de asigurare a securităţii, diversitatea pe Internet şi promovarea multilingvismului, IDN (Internationalised Domain Names), decalajul digital. În absenţa unor reguli procedurale şi a presiunii aferente adoptării unei rezoluţii finale (aşa cum este cazul summit-urilor ONU), discuţiile au fost deschise şi au facilitat dialogul între diverşi actori care probabil nu s-ar fi întâlnit în alte condiţii.
A doua ediţie a IGF, desfăşurată în noiembrie 2007 în Rio de Janeiro (Brazilia), a avut ca principale puncte de discuţie chestiuni care vizau cooperarea, coordonarea şi comunicarea consolidată: resurse critice ale Internetului, incluziunea digitală, îmbunătăţirea accesului la Internet, accesul persoanelor cu dizabilităţi la serviciile de Internet, open standards, trecerea de la IPv4 la IPv6, funcţionarea DNS, promovarea securităţii, participarea societăţii civile la dezbaterile asupra guvernanţei Internetului, criminalitatea informatică, drepturile utilizatorilor de internet, drepturile omului şi principiul neutralităţii Internetului, protejarea dreptului la viaţă privată pe Internet.
În cadrul celei de-a treia ediţii a IGF (Hyderabard, India, decembrie 2008), aspectele discutate au inclus: accesul la Internet (multilingvism şi open access), promovarea securităţii informatice, gestionarea resurselor critice ale Internetului, Internetul viitorului – Internet of things, promovarea educaţiei digitale, internetul mobil, viitorul ICANN, protecţia datelor cu caracter personal. La iniţiativa societăţii civile, au fost create o serie de coaliţii dinamice care să discute aceste aspecte din punctul de vedere al societăţii civile şi să contureze poziţii unitare care să poată fi susţinute în dezbaterile cu alte actori.
A patra ediţie, derulată în Sharm el Sheikh (Egipt), în noiembrie 2009, a reunit diversele categorii de actori ai guvernanţei Internetului pentru a discuta probleme referitoare la: facilitarea accesului la Internet, accesul broadband, libertatea de exprimare pe Internet, siguranţa copiilor în mediul online , tranziţia la IPv6, securitatea informatică, utilizarea DNS, utilizarea ICT şi protecţia mediului, cloud computing, publicitatea online, reglementarea conţinutului online, reţele sociale, securitate vs drepturi şi libertăţi civile.
A cincea ediţie a IGF a avut loc în Vilnius (Lituania), în 14-17 septembrie 2010, iar principalele subiecte de discuţie au vizat mandatul forumului , modul şi gradul în care acesta a fost dus la îndeplinire, precum şi oportunitatea sau necesitatea continuării IGF.
La finalul anului 2010, Adunarea Generală a ONU a decis reînnoirea mandatului IGF cu încă cinci ani, astfel că o a şasea ediţie a IGF a avut loc în Nairobi, Kenya, în 27-30 septembrie 2011, sub titlul „Internetul ca motor al schimbării: acces, dezvoltare, libertăţi şi inovaţie”. Printre chestiunile dezbătute s-au numărat: protecţia drepturilor de proprietate intelectuală vs drepturile omului, blocare şi filtrare pe Internet, Internet access and local content creation, accessibility and inclusiveness, criminalitate informatică şi securitate informatică.
În ultimii ani, alături de forumul global, iniţiative similare au fost organizate pe plan regional şi local, cu scopul de a aduce în dezbaterea comunităţilor locale şi regionale chestiuni legate de Internet Governance şi de a promova rezultatele acestor dezbateri la nivel global, în cadrul IGF. Exemple de astfel de forumuri: Asia Pacific Regional IGF, Caribbean Internet Governance Forum, Central Africa IGF, Commonwealth IGF, East Africa IGF, Kenya National IGF, Tanzania National IGF, Uganda National IGF, Rwanda National IGF, European Dialogue on Internet Governance (EuroDIG), Latin America and Caribbean IGF, West Africa IGF, Côte d’Ivoire IGF, Denmark IGF, Finland IGF, Germany IGF, Italy IGF, Portugal IGF, United Kingdom IGF, USA IGF, Russia IGF, Spain IGF, Sweden IGF.
Surse:
- WSIS, Geneva Declaration of Principles, December 2003
- WSIS, Geneva Plan of Action, December 2003
- WSIS, Tunis Commitment, November 2005
- WSIS, Tunis Agenda for the Information Society, November 2005
- Report of the Working Group on Internet Governance, June 2005
- Rolf Weber, „Shaping Internet Governance: Regulatory Challenges”, Zentrum fur Informations und Kommunikationsrech der Universitat Zurich, 2009
- http://www.itu.int/wsis
- http://www.intgovforum.org