Din nou despre guverne şi Internet Governance

Posted · Add Comment

Dacă în postarea anterioară vorbeam despre influenţa guvernelor asupra ICANN , de data aceasta voi vorbi despre IGF şi despre tot mai intesele eforturi ale guvernelor de a-şi pune amprenta asupra acestui forum.

IGF a fost creat pentru un mandat de cinci ani, mandat care a expirat în 2010. Ultimii doi ani au fost marcaţi de nenumărate şi intense dezbateri asupra oportunităţii alocării unui nou mandat de cinci ani şi asupra potenţialelor forme de îmbunătăţire a modului de organizare şi de funcţionare a forumului. În a doua parte a anului 2010 a devenit relativ evident faptul că Adunarea generală a ONU va decide extinderea mandatului IGF pentru încă cinci ani.  În acest context, Comitetul Economic şi Social (ECOSOC) din cadrul ONU a adoptat, în iulie 2010, o rezoluţie prin care invita preşedinteleComisiei pentru ştiinţă şi tehnologie pentru dezvoltare (CSTD) să creeze, într-o manieră deschisă şi inclusivă (“in an open and inclusive manner”), un grup de lucru care să solicite şi să analizeze punctele de vedere ale tuturor statelor membre şi ale altor actori asupra potenţialelor îmbunătăţiri care ar trebui aduse IGF. Acest grup de lucru ar urma să adopte o serie de recomandări care să fie prezentate Adunării Generale a ONU, prin intermediul ECOSOC, în cadrul celei de-a 14-a reuniuni din 2011.

Toate bune şi frumoase până aici, cu aşteptări din partea societăţii civile şi a sectorului privat de a fi incluşi în acest grup de lucru, în virtutea expresiei “in an open and inclusive manner”…

Însă inevitabilul s-a întâmplat şi de data asta. La 6 decembrie 2010 a avut loc, la Geneva, o întâlnire între Frederic Riehl (vice-preşedinte al CSTD) şi reprezentanţi ai misiunilor permanente la ONU ale unor state membre CSTD. În cadrul acestei întâlniri s-a decis ca grupul de lucru privind IGF să fie alcătuit din 20 de state membre: 15 state membre CSTD (câte trei state pentru fiecare grup regional din cadrul ECOSOC: Africa, America Latină şi Caraibe, Europa de Est, Europa Occidentală şi alte state) plus cele cinci state care au găzduit cele cinci ediţii ale IGF (Grecia, Brazilia, India, Egipt, Lituania).

Ce a urmat nu e greu de imaginat. Societatea civilă şi sectorul privat şi-au exprimat dezacordul faţă de această decizie, atrăgând atenţia asupra faptului că nu a fost luat în considerare principiul participării multilaterale (“multistakeholder participation”) şi că un grup de lucru alcătuit doar din guverne nu respectă solicitarea ECOSOC referitoare la stabilirea acestui grup de lucru “in an open and inclusive manner”. Au existat şi guverne (ex: SUA şi Portugalia) care au exprimat rezerve faţă de decizia luată la 6 decembrie, pe aceleaşi considerente ca cele menţionate de către societatea civilă şi sectorul privat.

Statele membre ale CSTD au avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere asupra deciziei luate în 6 decembrie în cadrul unei reuniunii care a avut loc în 15-17 decembrie la Geneva. Dezbaterile au fost extreme de intense şi s-au concentrat asupra includerii altor actori în grupul de lucru. Dacă propunerea de a include, alături de cele 20 de state, şi gazdele cele două etape ale WSIS (Elveţia şi Tunisia) a fost acceptată fără probleme, controverse majore au apărut în momentul în care preşedintele CSTD a propus ca celor 22 de state membre să li se alăture câte cinci reprezentanţi din partea societăţii civile, sectorului privat, mediului academic şi comunităţii tehnice şi organizaţiilor interguvernamentale. Unele ţări, precum Filipine, Malaezia, India, Africa de Sud, China şi Rusia s-au declarat de acord cu participarea tuturor actorilor la activităţile grupului de lucru, menţionând însă ca statutul de membru trebuie să fie acordat doar celor 22 de state. Pe de cealaltă parte, Uniunea Europeană, Portugalia, Marea Britanie, Germania, Belgia, Finlanda şi SUA, printre altele, au solicitat alcătuirea unui grup de lucru care sa includă toate categoriile de actori.

Textul adoptat în final de către statele membre CSTD menţionează că:

–         preşedintele CSTD creează un grup de lucru alcătuit din 22 de state (15 state membre CSTD, cele cinci state care au găzduit IGF şi cele două state care augăzduit cele două etape ale WSIS);

–         acest grup de lucru va reuni şi analiza opiniile tuturor statelor membre şi ale altor actori referitoare la modalităţi de îmbunătăţire a IGF, într-o manieră deschisă şi inclusivă;

–         preşedintele CSTD invită următorii actori pentru a participa interactiv la activitatea grupului de lucru, cu respectarea regulilor de procedură ale ECOSOC: cinci reprezentanţi ai sectorului privat, cinci reprezentanţi ai societăţii civile, cinci reprezentanţi ai comunităţii tehnice şi academice şi cinci reprezentanţi ai organizaţiilor interguvernamentale.

Aşadar, cele 22 de state au statut de membru al grupului de lucru, în timp ce societatea civilă, sectorul privat, comunitatea tehnică şi academică şi organizaţiile interguvernamentale (?) sunt invitate să participle la lucrările acestui grup. Încă o bătălie câştigată de guverne…

Nimic suprinzător în faptul că societatea civilă şi sectorul privat, în principal, se declară nemulţumite de această decizie şi discută asupra acţiunilor pe care le pot iniţia. Se vorbeşte chiar despre crearea unui grup de lucru paralel, care să fie alcătuit din “actorii excluşi de către CSTD” (cu un eventual sprijin din partea anumitor “guverne prietene”) şi care să elaboreze propriul raport asupra modalităţilor de îmbunătăţire a IGF, mizându-se pe faptul că acest raport paralel ar putea fi promovat în cadrul ECOSOC de către “guvernele prietene”, ca o alternativă la raportul grupului de lucru oficial.

Mandatul IGF a fost în cele din urmă extins. Rămâne însă de văzut cum va arăta acest nou IGF …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *