Despre cea de-a 39-a întâlnire a ICANN (sau despre influenţa guvernelor asupra politicilor ICANN)

Posted · Add Comment

Săptămâna trecută a avut loc, în Columbia, cea de-a 39-a întâlnire a ICANN (Internet Corporation for Assigned Names and Numbers). În jur de 1200 de persoane au participat la această întâlnire (multe dintre aceste persoane fiind implicate, într-o formă sau alta, în una din structurile ICANN, fieadvisory committee, fie supporting organisation), atenţia lor, precum şi a întregii comunităţii Internet, fiind concentrată asupra a ceea ce se aştepta a fi o decizie a Boardului ICANN cu privire la lansarea unei prime faze a New gTLD Program.

Pe scurt, acest New gTLD Program dă posibilitatea înregistrării  de noi domenii generice (generic top level domain) de către orice entitate care respectă anumite condiţii stabilite de către ICANN în ceea ce la nivelul comunităţii ICANN este cunoscut sub numele de Applicant Guidebook (de fapt, Draft Applicant Guidebook, având în vedere că încă nu există o versiune finală a acestui document). Ca un exemplu, membrii unei comunităţi locale ar putea solicita înregistrarea ca gTLD a numelui oraşului în care locuiesc (.berlin, .paris, etc).

Discuţiile asupra lansării acestui program au fost iniţiate în urmă cu aproximativ trei ani, şi, în tot acest timp s-a lucrat la diverse versiuni ale Draft Applicant Guidebook. În noiembrie anul acesta, staff-ul ICANN a publicat, spre consultare publică, o propunere de versiune finală a Applicant Guidebook, fiind clar pentru toată lumea că intenţia Boardului ICANN era de a lansa o primă fază a programului la finalul întâlnirii din Cartagena.

Lucrurile nu s-au întâmplat însă tocmai aşa.

Cu numai câtva zile înainte de această întâlnire, guvernul SUA a transmis o scrisoare CEO-ului ICANN prin care solicita ca programul să nu fie încă lansat, întrucât există o serie de chestiuni încă neclarificate în aşa-numita versiune finală a Applicant Guidebook. Chestiunile semnalate de către guvernul SUA au fost semnalate şi de către GAC (Governmental Advisory Committee) pe parcursul discuţiilor din Columbia:

–    studiul referitor la impactul economic al noilor gTLD-uri a fost publicat  cu doar câteva zile înainte de întâlnire şi, în consecinţă, nu a putut fi analizat cu atenţie pentru ca eventualele observaţii să fie incluse în versiunea finală a Applicant Guidebook;

– nu s-a clarificat chestiunea referitoare la Trademark Protection şi la modalitatea de soluţionare a problemelor legate de costurile pe care ar trebui să le suporte un TM holder pentru a înregistra nu doar gTLD-ul corespunzător TM său, dar şi alte gTLD-urile care au legătura cu TM său (pentru a împiedica astfel înregistrarea lor de către altcineva şi a  “limita, astfel, potenţialele prejudicii aduse brandului”);

– vertical integration: Boardul ICANN a schimbat total politica referitoare la integrarea verticală între registru  şi registrar (registry-registrar vertical integration) – dacă în toate versiunile anterioare ale DAG se spunea că nu va fi permis cross ownership-ul între registru si registrar pentr noile gTLD-uri, versiunea actuală permite cross ownership. Atât guvernul SUA cât şi celelalte guverne participante la lucrările GAC  au ridicat o serie de întrebări referitoare la această chestiune: care a fost motivaţia Boardului atunci cand a luat această decizie? Ce se va întâmpla cu actualele gTLD-uri, pentru care s-a aplicat regula care interzicea integrarea verticală între registru şi registrar – va aplica ICANN standarde duble, făcând diferenţe între gTLD-urile deja existente şi noile gTLD-uri?

– nu s-au clarificat nici problemele referitoare la condiţiile în care se pot formula obiecţii împotriva înregistrării unui new gTLD. Versiunile anterioare ale DAG vorbeau despre faptul că un nou gTLD nu trebuie să aducă atingere moralităţii şi ordinii publice (în comunitatea ICANN problema este cunoscută sub numele de “morality and public order objection”), însă guvernele au atras atenţia asupra faptului că nu există o definiţie a acestui termen acceptată la nivel internaţional şi ca ar trebui înlocuit cu o altă sintagmă mai clară. Ca răspuns la observaţiile GAC, stafful ICANN a propus, în noua versiune a Applicant Guidebook, înlocuirea termenului de “morality and public order”, cu “limited public interest”. Însă, aşa cum s-a subliniat în cadrul întâlnirii din Columbia, nici acest termen nu are o definiţie universal valabilă, astfel încât poate fi interpretat diferit de către actori diferiţi. O altă chestiune ridicată de guverne se referă la taxele care ar urma să fie percepute de către ICANN pentru formularea de obiecţii la adresa unui potenţial new gTLD. Conform Applicant Guidebook, oricine formulează o astfel de obiecţie trebuie să achite o anumită taxă. GAC solicită ca guvernele să fie scutite de la plata acestei taxe, motivând că “este imposibil de prevăzut ce propuneri de new gTLD-uri pot fi lansate pe parcursul unui an şi dacă propunerile respective sunt “objectionable”, şi, ca urmare, guvernele nu pot include chestiunea aceasta în bugetul pe anul următor, astfel încât să aibă de unde achita taxa respectivă”.

–         perioada de consultare pentru propunerea de versiune finală a Applicant Guidebook se încheia exact în ziua în care Boardul ICANN urma să decidă lansarea Programului, ceea ce ar fi însemnat că o parte din observaţii nu ar fi fost analizate şi/sau luate în considerare.

Aceste chestiuni au fost prezentate de către GAC în cadrul întâlnirii cu Board-ul ICANN. Întâlnirea a fost una extrem de dură. GAC a reproşat Boardului faptul că nu îi ia în considerare “advice-ul” (de menţionat că rolul GAC în cadrul ICANN este acela de a furniza “advice” Board-ului) şi că o parte din probleme semnalate cu privire la New gTLD Program nu sunt noi, ele fiind aduse în atenţia Board-ului de multă vreme, fără însă a fi luate în considerare.  Concluzia GAC-ului a fost accea că, deşi au fost făcute progrese semnificative în vederea lansării New gTLD Program, acesta nu poate fi încă lansat. Într-o notă mai mult sau mai puţin ironică, Board-ul a cerut guvernelor să precizeze dacă pot spune când anume va fi gata de lansare acest program.

Bineînţeles, au existat şi voci care au susţinut că întregul conflict dintre GAC şi Board ar trebui cumva aplanat sau pur şi simplu ignorat (întrucât Board-ul nu este obligat să ia în considerare opiniile GAC), şi programul lansat aşa cum e, pentru că există ţări, comunităţi şi business-uri care sunt pregătite să aplice pentru un nou gTLD şi deja aşteaptă de prea mult timp lansarea programului.

După întâlnirea dintre GAC şi Board a devenit evident pentru toată lumea faptul că intenţia Board-ului nu se va materializa şi că Proposed Final Applicant Guidebook va deveni, de fapt, Draft Applicant Guidebook version 5 (DAG 5). Şi lucrurile exact aşa s-au întâmplat: în şedinţa publică de la finalul întâlnirii din Columbia, Board-ul ICANN a adoptat o rezoluţie prin care a mandatat stafful ICANN să lucreze la DAG 5, precizând în celaşi timp că probleme ridicate de către guverne urmează să fie dezbătute şi clarificate într-o întâlnire bilaterală dintre Board şi GAC, care va avea loc februarie 2011, înainte de cea de 40-a întâlnire a ICANN din martie 2011.

Dacă aş fi matematician şi toată “povestea” de mai sus ar fi o demonstraţie a unei teoreme, acum aş spune quod erat demonstrandum. Ei bine, nu sunt matematician şi nici relatarea mea nu e o demonstraţie a unei teoreme, dar ea arată foarte clar cât de puternice sunt, de fapt, guvernele pe scena Internet Governance (asta în cazul în care se îndoia cineva de o astfel de putere), chiar şi atunci când e vorba de o organizaţie privată (dacă luăm în considerare faptul că ICANN este, conform statutului său, o corporaţie privată).

La final, un scurt comentariu: se vorbeşte despre faptul că New GTLD Program reprezintă o oportunitate pentru ţările în curs de dezvoltare, pentru sectorul privat din ţările astea, care ar putea lansa business-uri profitabile pornind de la înregistrarea unui new gTLD. M-am tot întrebat  cât adevăr e în afirmaţia asta… şi răspunsul l-am aflat săptămâna trecută, în cadrul unei întâniri în care se vorbea despre potenţialele forme de sprijin pe care le poate oferi ICANN diverselor categorii de aplicanţi. Cineva a întrebat atunci cam la cât s-ar ridica costurile totale pentru înregistrarea unui nou gTLD şi pentru funcţionarea registrului. Iar răspunsul  e mai mult decât elocvent: aproximativ un milion de dolari, dar se poate ajunge şi la două milioane (de menţionat că numai taxa de evaluare percepută de către ICANN a fost stabilită la suma de 185 000 $). Aşa că mă întreb din nou: cam câte aplicaţii ar putea veni din statele în curs de dezvoltare? Cam câţi potenţiali aplicanţi şi-ar permite să acopere astfel de costuri? Există, în momentul de faţă, un grup de lucru în cadrul ICANN care încearcă să identifice formele în care ICANN poate sprijini un aplicant şi condiţiile în care un aplicant poate solicita astfel de sprijin – poate asta ar fi o soluţie pentru ţările în curs de dezvoltare…  Şi, pentru că tot am vorbit despre guverne mai sus, cred că ar fi util ca guvernele acestor ţări în curs de dezvoltare să ceară, în cadrul ICANN, o diminuare a taxei de evaluare. Chiar dacă asta n-ar însemna prea mult raportat la uriaşa sumă de un milion de dolari, ar fi totuşi o iniţiativă de sprijinire a potenţialilor aplicanţi …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *