IGF 2010 – aşteptări vs realitate

Posted · Add Comment

Rezultat al Summitului Global pentru Societate Informaţională (2003-2005), Internet Governance Forum se află acum la final de mandat, sau, mai bine spus, la finalul primului mandat, dacă luăm în considerare faptul că tot mai mulţi actori par siguri de faptul că ONU va decide ca IGF să îşi continue activitatea pentru încă cinci ani (s-a stabilit deja o locaţie pentru IGF 2011 – Nairobi, Kenia). Odată cu această a cincea ediţie, forumul a revenit în Europa: după ce primul IGF, în 2006, s-a derulat în Atena, Grecia, ediţia de anul acesta a avut loc în Vilnius, Lituania şi a reunit un număr impresionat de reprezentanţi ai diverselor categorii de actori care, potrivit definiţiei Internet Governance, au roluri şi responsabilităţi în acest proces (organizaţii internaţionale, guverne, sectorul privat şi comunitatea civilă).

În cele patru zile de IGF, am avut ocazia să particip la o serie de dezbateri asupra unor chestiuni destul de variate, dar extreme de importante pentru ceea ce înseamnă Internet Governance: IDN şi noi gTLD, cloud computing, resursele critice ale Internetului, ameninţările la adresa securităţii şi stabilităţii Internetului şi gestionarea acestor ameninţări, securitatea informatică, neutralitatea Internetului, protejarea drepturilor şi intereseelor utilizatorilor de Internet, rolul şi responsabilităţile intermediarilor Internetului.

Ce aşteptări am avut de la acest IGF? Am sperat să văd dezbateri controversate asupra unor chestiuni controversate ce ţin de guvernanţa Internetului şi m-am aşteptat să văd diverşii actori susţinându-şi cu tărie punctele de vedere, mai ales când aceste puncte de vedere sunt total opuse. După cele patru zile în Vilnius, aş spune că am văzut şi n-am văzut asta. Unele discuţii au atins subiecte controversate, asupra cărora participanţii şi-au expimat opiniile într-o manieră directă şi sinceră, chiar dacă aceste opinii au fost divergente. În această categorie aş include workshopul despre lansarea IDN şi a noilor gTLDs, unde unii dintre participanţii au susţinut că aceste două procese vor oferi statelor în curs de dezvoltare atât noi instrumente de a lupta împotriva decalajului digital, permiţând unui număr tot mai mare de cetăţeni să utilizeze Internetul, precum şi noi oportunităţi de dezvoltare, în timp ce alţii au prezentat argumente în favoarea ideii potrivit căreia nici IDN şi nici noile gTLD-uri nu vor avea efectul pozitiv scontat asupra acestor state.

Însă alte workshopuri, deşi aveau pe agendă subiecte extreme de controversate, s-au rezumat la discursuri politicoase şi dezbateri pe chestiuni asupra căror părerile diverşilor actori au fost relativ aceleaşi. Spre exemplu, mult aşteptatul workshop despre neutralitatea Internetului a început promiţător, cu o prezentare a propunerii avansate de Google şi Verizon în legătură cu o serie de principii care să fie respectate de către furnizorii de reţele, dar s-a transformat, în mare măsură, într-o discuţie tehnică asupra principalelor diferenţe dintre reţelele wireless şi wired, evitându-se astfel ceea ce eu aş fi vrut a fi o dezbatere divergentă asupra propunerii celor două companii de a nu aplica principiile neutralităţii tehnologice reţelelor wireless. De asemenea, a lipsit o dezbatere coerentă asupra drepturilor utilizatorilor de Internet (în principal libertatea de a alege) şi asupra impactului pe care o eventuală renunţare la principiul neutralităţii Internetului îl va avea asupra acestor drepturi.

La fel, în cadrul sesiunii de “stock taking”, s-a vorbit despre aspectele pozitive ale IGF şi despre necesitatea extinderii mandatului acestui forum, în timp ce acele subiecte legate de părţile mai puţin “frumoase” ale IGF au fost evitate cu diplomaţie. S-a vorbit despre faptul că principalul atu al IGF este caracterul multilateral (“multistakeholder approach”), dar intenţiile şi/sau dorinţele mai mult sau mai puţin evidente ale unor actori de a acapara guvernanţa Internetului nu au fost abordate (cel puţin nu în cadru formal). Divergenţele asupra viitorului format şi viitorului rol al acestui forum nu au fost nici ele luate în discuţie, deşi există voci care susţin că IGF ar trebui să aibă un mandat mai puternic, iar lucrările sale să aibă un rezultat concret, cel puţin similar documentului emis la finalul EuroDIG (ex: “Messages from Madrid“) şi care conţine o serie de mesaje rezultate în urma dezbaterilor, fără însă a avea caracterul unui document negociat, în timp ce alte voci sunt de părere că forumul ar trebui să rămână exact aşa cum este în prezent.

Ce am învăţat şi ce am înţeles de la acest IGF? Că există o serie de concepte care nu sunt încă suficient de clar definite (neutralitatea Internetului şi războiul cibernetic sunt doar două dintre ele) şi că acest lucru determină o lipsă de coerenţă în abordarea lor. Că dacă, în cadrul dezbaterilor despre evoluţiile Internetului şi ale conceptului de guvernanţă a Internetului, utilizatorii individuali nu îşi apără drepturile singuri sau prin organizaţii ale societăţii civile, nimeni altcineva nu face asta în locul lor. Că uneori se vorbeşte despre abordări idealiste ale unor probleme esenţiale, când, de fapt, nimeni nu este cu adevărat convins că astfel de abordări ar putea fi posibile (şi aici aş include dezbaterile despre eventuale tratate/acorduri internaţionale care să abordeze unitar o serie de aspecte precum: protejarea vieţii private, lupta împotriva criminalităţii informatice, problema suveranităţii în cloud computing).

Care ar fi, pentru mine, principala concluzie după această ediţie a IGF? Că uneori avem prea multe aşteptări de la un forum al cărui mandat este limitat la a facilita dialogul între diversele categorii de actori. Probabil IGF va continua să existe şi pentru următorii cinci ani. Rămâne de văzut dacă şi în ce măsură evoluţia Internetului şi interesul tot mai mare al diverselor state şi/sau organizaţii interguvernamentale faţă de guvernanţa Internetului vor aduce schimbări semnificative acestui forum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *